...vevera, licure, bufna...

Daca ar fii sa fac asa o retrospectiva a ultimilor doi ani, ajung inevitabil la concluzia ca lumea se complace din ce in ce mai mult in prostie crunta, nepasare, degradare de sine si bineinteles in a opta pentru diverse forme ilicite de raspunsuri si rezolvari la neajunsurile vietii. Acestea se manifesta asemeni unei tumori maligne ce a produs metastaze si iata de ce.

Daca intai se preconiza ca sfarsitul lumii va veni ca urmare a incalzirii globale si ca acest lucru se va intampla in anii urmatori, pe urma nevroza economica, si alegerea lui Barak Obama ca presedinte al Americii, care pentru multi e egalul anticristului. Preluarea functiei de presedinte a fost intampinata diplomatic de babele sceptice, (active in plan religios, dar complet letargice in plan intelectual) facandu-si cruci pe piept, amintind de nascatoarea, matanii, tropare si tamaie. De-a dreptul divin, la propriu.Tezaurul national capata noi dimensiuni cu valori inestimabile precum Sexi Braileanca, Nikita, Naomi si lista poate sa continue.


Anul 2009 nu se arata nici el foarte interesant. In luna Mai lumea inca mai purta haine de iarna, dar nu din cauza nebuniei sau al excesului de moda ci pe buna dreptate, era frig ca iarna. Oricum sa ne consolam cu faptul ca posibil vom merge in decembrie la plaja. Cine stie, poate pana la urma se duc dracu' toate. Isteria financiara afecteaza inclusiv sublimul sector al prostitutiei cat si banalele magazine cu profil funerar (cele care vand coroane, flori si alte aranjamente pentru ocazii festive de genul, inmormantari, pomeniri, etc.).


Angela, prostituata a fugit din tara recent, spre mirarea tuturor vecinilor, fara sa zica unde. Era disperata ca auzise ea de la tanti Viorica, cum ca saptamana care vine este dezlegare la peste, iar naiva, cu gandul la Ghita, fostul ei "patron", care a ajuns in inchisoare din cauza ei, si-a luat talpasita de teama unei razbunari.

In alta ordine de idei si alta dezordine neuronala, un alt lucru privit ca o catastrofa globala s-a petrecut relative recent. A murit supranumitul rege al muzicii pop. Cel care era un fel de adevaratul fiu al mamei pop-ului, cel care a adus un nou sens, mai pro-fund expresiei biblice “Lasati copii sa vina la mine!!!” si anume Michael Jackson. Acum toata lumea il pupa in fundicul lui alb, (ca urmare a multiplelor operatii estetice) dar fara success ca el nu mai invie. Totul e tragic si totul are un capat…doar salamul doua…


Ivette si cu sora ei Daciana, sunt fetele familiei Grigore. Sotul: Calin, sotia: Marcela. El: chemist, ea: kinetoterapeut (si psiholog de ocazie). Revenind la firavele fapturi, adica fiicele, ele sunt acel gen domnisoare ce fac parte din grupul fetelor ce beau apa plata cu tamaie, cu o fobie exagerata vizavi de microbi si “lume proasta”.Cea dintai, Ivette(sau Crizette) este pe langa o fire obsesiva si exagerata, este tot timpul pusa pe cearta cu toata lumea, indiferent de motiv, daca nu exista unul, nici o problema, inventeaza.

Daciana e mult mai feminina decat sora ei mai mare, nu injura niciodata. Prefera sa ridice nasul pe sus in semn de dispret si sa se strambe dezaprobator, chipul ei astfel schimonosit arata ca si cum ar fii consumat toata viata numai lamai. Alteori dorind sa emane senzualitate si sex-apel se rujeaza exagerat cu vreo 4 straturi de ruj rosu, pe langa asta isi mai tuguie buzele asemeni unui peste congelat, iar cand zambeste timid, epateaza cu niste dinti rosii ca de strgoi, indemnandu-te la o fuga sanatoasa. Consumatoare inraite de Activia, si alte produse ce provoaca diaree subita, dar contribuie acerb la pastrarea siluetei de viespe sau coropisnita, acestea se comporta ca niste veritabile contese.

Ele evita sa-i salute pana si pe copilasii din fata blocului care de fiecare data cand le vad, sunt foarte entuziasmati sau poate chiar speriati, nu as putea spune exact. Ele resping orice forma de religie, asa au fost crescute de mici de catre parinti, care sunt atei convinsi, tatal aducand mereu in fata dovezi de nestramutat a evolutiei umane din maimuta (mai putin mutza),etc. Tanti Rafila, ii condamna mereu pentru erezia de care dau dovada, amintindu-le mereu de focul vesnic si furca Satanei (Ma intreb, oare la chinezi are betisoare in loc de furca?!). Tine mereu sa aminteasca si de importanta si influenta religiei in viata individului, dupa cum am mai spus, omul fara religie e ca pestele fara bicicleta…

Greul loveste din nou in neuronul firav

Iata cum, din nou suntem loviti de greu. Pe langa apocalipsa fierbantelii globale, acum suntem loviti si de isteria economica. Pe toti ii afecteaza chiar daca nu stiu exact de ce sau in ce mod, dar cu totii sunt convinsi ca aceasta criza economica este raspunsul la toate problemele lumii. Sincer, dragi conationali, Romania se afla intr-o continua criza, asa in general, si nu se resimt efectele dezastrului financiar cum e in cazul unor tari mai dezvoltate. Deci, nu e loc de panica, stati linistiti.Oricum, de va fii cazul, eu propun sa se faca urmatoarele schimbari in plan politic, pentru a aduce tara deasupra liniei de plutire.

Astfel, ca presedinte il alegem pe Gigi Becali. In calitate de Prim-Ministru, pe Tarky din Onesti, Ministru al Culturii si Cultelor pe Naomi, Ministru al Apararii pe Nikita, Ministru al Turismului Sexy Braileanca iar ca si Ministru al Educatiei pe nimeni alta decat pe ilustra “filosoafa si (tra)eseista Magda Ciumac. Atunci sa vedeti voi Romania inflorind ca si cucuta, daca pana acum i s-a dus vestea de tara de toata groaza, cei mentionati anterior i-ar duce vestea chiar si in alte galaxii. Macar asa ar mai stii lumea unde se afla Romania, ce este defapt si ca mai are si altceva in ea decat pe Dracula si oameni care dupa parerea altora, inca se chinuie sa iasa din Neandertal, sarind din creanga in creanga, prinzand pesti cu dintii, nestiind ce este tehnologia.

Ia-ti mireasa ziua buna...de la un picior si-o mana...

Voi incepe prin a aduce un omagiu fetelor modeste, Erzsi(Erji in traducere libera)si Irenke, icoane ale puritatii in forma cea mai sublima. Ele doua sunt prietene din perioada liceului, pe vremea cand dimineata se canta odata cu gainile “Desteapta-te romane”(insa fara nici un efect, romanul si acum doarme adanc) si “Trei culori cunosc pe lume” (imnul daltonistului). Inca din frageda pruncie, ele doua au stiut ca prietenia lor o sa fie trainica si puternica si ca nimic nu va putea distruge acest lucru, nici macar faptul ca peste ani si ani, vor imparti acelasi barbat.

Irenke era o floare in gradina mamei sale, frumusete de fata, inocenta, dotata cu un trup de balerina dar si cu virginitatea de rigoare. Pe coridoarele liceului agricol l-a cunoscut pe Levente, baiat de casa, cu care dupa doi ani de flirturi puerile cu iz penticostal si gesturi subtile de tandrete a inceput o frumoasa relatie ce s-a terminat printr-o nunta de zile mari. Ironia sortii ar spune unii, sau pura coincidenta, de ce nu, a facut ca ele sa locuiasca in acelasi bloc insa la o scara distanta. Cafeaua de dupa-masa, mersul la cumparaturi si barfa de seara faceau parte din ritualul zilnic. Erzsi a fost mereu curioasa din fire. In repetate randuri manifesta o curiozitate iesita din comun fata viata de cuplu a bunei prietene, mereu intreband-o diverse detalii tehnice despre sotul acesteia, cerand mereu detalii picante. Irenke fiinta mediocra, nu incerca sa vada substraturile acestor curiozitati si-i oferea acesteia toate detaliile cerute. De aici vorba cu datul de apa la moara. Atata i-a trebuit femeii cu hormonii saltareti ca popcorn-ul sa vada ca a ei prietena este la fel de naiva ca si in ziua in care s-au cunoscut.

Erzsike nu era neaparat o femeie urata, dar avea un ghinion in ceea ce privea relatiile si barbatii in general. Nici macar relatii sexuale nu intretinea decat odata la eclipsa, si a trecut foarte mult de la ultima eclipsa, astfel din punct de vedere hormonal era un vulcan gata sa erupa in orice moment, la cel mai mic stimul. Levente era genul de pampalau. Prima fata cu care a avut o relatie a fost si singura, doar s-a si casatorit cu ea. Sa fie lipsa de incredere in sine?Lipsa de curiozitate de a experimenta si alte profile fizico-psihologice?Oricum oricare ar fii fost motivul, lucrurile vor lua o intorsatura drastica.

Profitand de faptul ca Irenke e la fel de perspicace ca o amiba, si fiind luata de valul de hormoni, intr-o dimineata de duminica, zi in care Iren, ca orice buna crestina era la biserica, ca doar omul fara religie e ca pestele fara bicicleta, Erzsi s-a autoinvitat in casa cuplului, sub banalul pretext ca are nevoie de o cana de orez. Barbatul de abia se trezise, nu stia inca de el, deschide buimac usa, o invita si se ofera amabil sa-i umple acesteia cana. In timp ce punea vasul cu orez la locul lui, femeia imbracata strategic doar intr-un halat, l-a desfacut. Acesta vazand peisajul a ramas fara grai. A inceput a se balbai de parca vorbea in limbi. Nici nu si-a dat seama cand a fost dezbracat si escaladat de femeie. De aici restul va puteti imagina si singuri. Cand totul se termina, ea era mai fericita si mai mandra decat o atleta care a castigat aurul olimpic. Brusc nivelul de endorfina era peste limitele normale devenind foarte exuberanta, facand diverse cadouri prietenei, complimentand-o peste masura.

Irenke nici nu banuia ce se intampla intre aceasta si barbatul ei, care de cateva zile era mai abatut ca o iapa, parasita. Fiind intrebat ce-l preocupa, acesta dadea mereu drept motiv diverse situatii si persoane de la servici. Cu toate astea in sinea lui se trezi ceva, ce el nici nu stia ca este acol. Dorinta pentru Erzsike crestea pe zi ce trece ca si pretul la legume in piata. Pacatul a pus stapanire pe sufletul omului, care, cu cateva zile inainte era mai pur decat un WC spalat cu Domestos. Cu proxima duminica acesta i-a facut o vizita vecinei si bunei prietene, si de aceasta data lasandu-se cu scantei. Erzsa facea niste lucruri in pat pe care el nici nu le visa. Unde picoare peste cap, sucituri, incovoieri, miscari, pe care un om normal daca le-ar incerca ar avea nevoie de interventia celor de la descarcerare.

Toata aceasta aventura a durat aproape jumatate de an, fara ca nevasta sa aiba cea mai vaga idee, asta pana intr-o zi cand s-a intors mai repede de la biserica. Pastorul suferise un preinfarct si slujba inevitabil s-a incheiat, vorba aia, ”Dumnezeu nu bate cu parul”. Ajunsa acasa, inca socata de cele intamplate la biserica, se grabi sa mearga la baie sa se schimbe si sa se spele. Nici nu s-a mai descaltat de superbele botine ci a marsaluit inspre baie. Grabita fiind, numai ce s-a impiedicat si a cazut ca un bustean cat era de lunga pe parchet. Cand isi reveni cat de cat, se uita sa vada ce lucru demonic i-a cauzat caderea brutala. Mare i-a fost mirarea cand a vazut incalcit la ea in tocuri un chilot sexy, peste marimea ei, de un rosu aprins. Atunci parca brusc neuronul ei s-a trezit din hibernare si in capul ei au inceput sa aiba loc fel de fel de scenarii demne de telenovele.

Sifonata, lovita la genunchi si barbie, cu o fata inspirata parca din filmele cu psihopati, doar ca in loc de cutit tinea in mana chilotii malefici. Ajunsa in dormitor, ce sa vada. Scene asemanatoare cu cele pe care le vezi la un curs de yoga, insa mult mai intense. Si unde incepe sa blagosloveasca de la neamuri, sfinti la obiecte. Cei doi prinsi in fapta, s-au speriat atat de tare incat, Erzsi a avut o contractie vaginala atat de puternica ca l-a prins pe barbat ca in menghina. Acum penibilul. Nu se mai puteau dezlipi la propriu unul de celalalt si mai rau erau loviti cu diverse obiecte de catre nevasta inselata, care numai nu vroia sa inteleaga ca acestia chiar nu se pot indeparta unul de celalalt oricat si-ar fii dorit. Stateau saracii neputinciosi in fata femeii infuriate si suportau tot chinul cu stoicism, rugandu-se si explicand gestul, dar era totul in zadar. In cele din urma femeia iesita din minti a plecat afara din casa blestemand in continuu, in acelasi ritm cu cel al persoanelor care prezinta factorii de risc la reclamele cu medicamente. Cuplul pacatos ramas singur, a incercat diverse metode de a se elibera, dar fara nici un rezultat. Erau in stare sa apeleze si la ranga, doar sa scape. In cele din urma au apelat la serviciile celor de la ambulanta care dupa eforturi incomensurabile au reusit imposibilul.
Toata povestea s-a terminat cu un divort ca la carte, schimb de replici acide intre familiile acestora, si ca tot suntem in Romania, cu o bataie pe cinste ca in filmele cu ninja, in sala de judecata.

Nenorociri si ghinioane

Recent a avut loc un fenomen meteorologic defel placut si anume o scadere brusca a temperaturii insotita de ploi abundente.Parca eram in luna Octombrie si nu in Iulie.Defel placut.Cauza acestei schimbari drastice a vremii se datoreaza asa-zisei incalziri globale care ne afecteaza si ne preocupa pe toti intr-o masura mai mica sau mai mare.Tanti Geta,de cand cu inclazirea asta globala, are tot mai mari probleme cu apa de la genunchi, iar pe tanti Dafina,bucatareasa de la cantina din cartier o supara “bat-o focarea” reuma din ce in ce mai rau.Aceste lucruri nu pot fii prevestiri de bine.Este adevarat.Vine Apocalipsa,intr-un final toti vom muri. Dar de ce sa ne grabim. Parerea personala despre acest potop in desfasurare este aceeasi cu a “filozoafei“ de renume mondial, Paris Hilton care sustine cu inversunare faptul ca “Global warming is NOT HOT!!!”.Si odata cu aceste nenorociri,care niciodata nu vin ele asa singure,vecina de la etajul unu,tanti Aurica pensionara,a fost la control caci nu se simtea ea tocmai in apele ei. Defapt era mai mereu in propria-i "apa" , acest lucru devenind de-a dreptul frustrant.In urma examinarii si analizelor amanuntite, medicul o anunta cu mahnire “Mamaie, matale suferi de cistita acuta".La auzul acestor vorbe, femeia care de cativa ani a dezvoltat o forma medie de hipoacuzie,ii raspunde foarte afectata “Da domnu’ doctor de atatia ani ma cunoasteti si ma mai intrebati daca-s cinstita...Cinstita-s domn’ doctor, cum no-i fi Doamne apara!”.Dupa ce a clarificat situatia,i-a prescris ca timp de trei luni sa faca tratament cu Trimetoprim-sulfametoxazol. Cand auzi denumirea medicamentului, tanti Aurica, cu gandul la Sfanta Filofteia, isi facu o cruce mare...de brad, ca dupa o saptamana a si murit ca urmare a unor complicatii, cauzate de amestecul antibioticelor cu leacuri din plante “bune la tot” care nu dau gres niciodata.Cum sa pui la indoiala efectele “binefacatoare” ale infuziei de nalba,pedicuta sau de ce nu, a fierturii de traista ciobanulu.Ar fii strigator la cer.
”No mai da-o drac’ de treaba!”...exclama furioasa Catrina, vanzatoarea de la macelarie, in timp ce manevra prin niste miscari de o eleganta similara unei cadane, un sirag de carnati afumati.”Cum adica o murit,ca numai ieri o fost pe la mine de-o cumparat o frumusete de pulpa de porc, ca zicea ca-i face lu’ barbatu-so niste friptura ca asa de dinainte de Postul Mare”...dupa care urma o rafala de blesteme cu iz biblic si serii frenetice de matanii, care pareau a fii mai mult niste exercitii complexe de aerobic.”Asta-i lucru’ lu’ Satana”...exclama cu o voce ascutita o alta femeie din incinta magazinului, care, atunci cand a deschis portmoneul, pe langa pozele cu nepoata Virginica si restul familiei, s-au putut observa cu usurinta icoane infatisand diversi sfinti, asezate meticulos, pentru a-i protejeze pe toti de toate cele rele si bineinteles nelipsita carticica de rugaciuni adusa de la Ierusalim, sfintita chiar de patriarh de Boboteaza.

...Minunea tehnicii moderne si femeia de la tara...

Moda shopping-ului a luat amploare.Fel de fel de mall-uri,hyper-super-mega-extra market-uri invadeaza cu viteza uluitoare spatiile libere din mirificul oras in care am onoarea(oroarea) sa traiesc.Pur si simplu inutil.Sau poate am eu o viziune redusa.Oricum acolo e locul unde lumea buna se intalneste si-si etaleaza cosurile pline(si nu ma refer aici la cele pine de puroi de pe fatza) de cumparaturi si veniturile.Un taram de vis al snobismului in floare.Romanul se emancipeaza.Daca femeia simpla se rezuma la a-si etala cu mandrie macrameurile proaspat create,femeia de succes,care se hraneste din banii sotului probabil cu o varsta putin spus inaintata,se rezuma la a face shopping si la a-si plimba pretiosul bichon,un fel de Bubico al zilelor noastre.

Intr-o dimineata cand,ca tot omul am plecat de acasa,m-am intalnit pe casa scarii cu femeia de serviciu,tanti Juji.Primul lucru cu care m-a intampinat a fost mopul.Il tinea ridicat in aer si tipa diperata facand un gest bizar,care semana mai degraba cu o prevestire a Apocalipsei.M-am dezmeticit rapid si am inteles despre ce era vorba.Era sa calc peste Didina,pisica doamnei Agafia,care statea tolanita la mine pe prag.Uitandu-ma atent la ea am spus in gand “Pufoasa creatura”.Am ocolit-o cu aceesi grija si gratie cu care ocolesti o mina de teren,Atunci tanti Juji a respirat usurata “Ioai dragam speriat rau la mine ca crezut ca calci la el.”Avea toate sansele sa o calc,in primul rand ce cauta afara din casa si mai ales dintre atatea praguri care mai de care mai colorate si mai frumoase de ce s-a culcat tocmai pe al meu.Ce-i drept ca e o prezenta cunoscuta pe scara,e o adevarata vedeta,Agafia nu ezita in nici o conversatie sa nu o pomeneasca pe splendida Didina,chiar daca nu are nici o legatura cu tema aflata in discutie.Alertata de zgomotul de pe scara,Agafia a iesit intr-o suflare din casa sa vada ce s-a intamplat, caci sindromul ei premenstrual si intuitia feminina de precizia ceasului cu cuc i-au spus ca mai mult ca sigur toata forfota de pe scara are ca nucleu pretiosu-i animal.A venit la mine cu viteza unei tornade aruncand in stanga si in dreapta tipete de furie si cuvinte care mai de care mai interesante si mai putin folosite intr-un limbaj obisnuit.Vazand totusi ca animalul este in siguranta,se mai potoli putin,se sprijini de balustrada si-si admira fetita lingu-se cu mult tact sub coada.Mi-am cerut scuzele de rigoare, desi mai degraba imi venea sa-i zic si eu cateva din acelea dulci, o insiruire in ordine alfabetica de sfinti,neamuri si asa mai departe,dar m-am abtinut in mod politicos.Agafia e fata de la tara dar se fereste sa pomeneasca acest lucru.Daca nu era sa-l cunoasca pe actualul sot,mare avocat, care a facut-o doamna de oras,ea probabil si acum era cu vacile Florica si Joiana la pascut si flirtuia cu Jancsi ciobanul.Tot timpul se straduieste din rasputeri sa-si mentina limbajul intelectual,sa nu scape vreun regionalism sau vreun accent nepotrivit pentru statutul ei de taranca emancipata.

O singura data a dat-o foarte rau in bara.Chiar prima data cand s-a mutat cu noi in bloc,cand i-a cunoscut pe bunii mei prieteni Sorina si Matei,si ei proaspeti casatoriti.Si acestia obisnuiau sa aiba o pisica,o frumusete de motan siamez, care a sfarsit tragic nu demult sarind de la balcon de la etajul noua,probabil crezand ca poate zbura ca si puiul din reclama...si intr-adevar la fel de bine a zburat.Uimita fiind de aspectul pisoiului Sorinei,Agafia a inceput sa-l ridice in slavi, unde cuvinte de lauda,si scuipaturi si tipete ascutite de mirare si admiratie.A inceput sa mangaie superbul exemplar si mirata le intreaba pe gazde “Auziti,da’ pisica voastra e bolnava sau ce are ca o mangai si nu…Doamne cum ii zice…nu scoate sunete?” Probabil ea credea ca la oras exista alt termen pentru a defini torsul pisicii.Cuplul a ramas afis.Sorina fiind intr-o pasa mai proasta, si ce-i drept ca o cam deranja prezenta prea exagerata in casa lor a femeii, i-a raspuns zambind ironic “Nu toarce dar face niste goblenuri extraordinare si cateodata mai impleteste niste ciorapi de ti-e mai mare dragul”. Agafia se uita cu niste ochi ca de bufnita si balbaindu-se le spune ca trebuie sa plece acasa ca a uitat ca ii vine sotul mai repede si nu i-a pregatit acestuia nimic de mancare.Dupa aceast incident,a evitat orice contact prietenesc cu oricare din vecini dar in schimb si-a facut noi prietene,sotiile colegilor de lucru ale sotului ei.Impreuna cu acestea iese zilnic la “mall”,unde petrec mai mult timp decat oricare om obisnuit,si cand iese acolo isi etaleaza cu mandrie sacosele pline cu cumparaturi diverse si bineinteles noua geanta Vuitton,a carui nume l-a imprimat in teasta tuturor cunoscutilor si vecinilor,chiar daca nu stim exact ce proprietati extraordinaro-miraculoase are geanta,dar ceea ce stim sigur e ca este “de firma”.Deseori o auzim tipand pe casa scarii in gura mare “Iubitule vezi ca mi-am uitat rujul ala visiniu de la L’Oreal in geanta Vuitton!” sau razand isteric in timp ce vorbeste la telefon in balcon spunandu-le prietenelor cum pretioasa ei Didina s-a culcat in geanta Vuitton.Sa fie o forma grava de prostie si snobism?Sau ea se misca prea repede pentru lumea de astazi iar noi restul,muritorii de rand suntem redusi si ne resemnam sa ramanem inapoiati in ceea ce priveste importanta de a fii la moda.

...gand de Paste...

Daca tot se apropie (cu pasi marunti dar siguri) "Sfintele Paste" sa le intampinam asa cum se cuvine,cu cat mai multa smerenie si cat mai putina blasfemie.


In miros de agheasma si busuioc,femeile de baza ale Romaniei,Saveta si Rodica,amandoua pensionare,vaduve,scolite in ale bibliei,protectoare ale institutiei familiei si ale focului sacru de aragaz se pregatesc ca oricare femeie crestina sa intampine sarbatorile in cel mai cuvios mod posibil.In casa Savetei,bucataria miroase a cozonaci,oua fierte si sarmale.La radio,"Vocea Evangheliei" canta imnuri intru slava Celui de Sus,si aici nu ma refer la vecinul Pandele de la etajul patru care e asmatic si din cand in cand ii face ochi dulci Savetei chiar daca nevasta-sa Lenuta este inca vie,desi dupa cum arata la fata ai putea jura contrariul.La etajul unu,la Rodica atmosfera e mai vesela.Chiar ea canta binecunoscute slagare bisericesti invatate la biserica din capatul strazii pe care o frecventeaza cu regulritate de cand a murit barbatu-sau Nelu.De asupra intrarii in bucatarie troneaza impunator o icoana a Sfantului Nectarie si a Preacuvioasei Paraschiva,un duo la fel de celebru in Moldova ca si fratii Dolanescu.Doamna Rodica e bine dispusa amesteca cu forta in mamaliga imbracata in aceleasi haine negre pe care le-a purtat si la inmormantarea raposatului,de la gat in jos atarnandui o cruce mare de lemn legata de rozar,a carui marime poate rivaliza cu cea asezata pe turnul bisericii.A primit o de la cumnata-sa care a fost prin locuri sfinte in cautarea lui Iisus.Nu l-a gasit.Naiva femeie,crede ca Iisus nu are ce sa faca decat sa colinde melancolic strazile Ierusalimului in amintirea vremurilor cand a fost persecutat,crucificat si in fine,ucis.Este la fel ca si cum ai duce un grup de evrei care au scapat de Auschwitz sa se relaxeze jucand golf pe campiile unde altadata era imprastiata cenusa celor iubiti lor.Ar fi pur masochism.

O alta cruce mare vegheaza de pe perete indemanarea gospodinei noastre la inrosirea oualor si parca se stramba de agonie la auzul cantului de evlavie ce izbucneste din pieptul cu tatele atarnande ale femeii,la fel de placut ca si mugetul unei vaci aflata in travaliu.Experta in invelitul sarmalelor le pregateste cu migala,cu finetea unei balerine,pentru fiecare sarmala executand o alta miscare.Produsele de post sunt la mare cautare si Saveta este cea in masura sa se pronunte in acest caz.A invatat multe retete de acest gen de la soacra-sa Dumnezeu sa o odihneasca,femeie care la viata ei era un fel de Mama Omida sau mai exact Mama Zacusca in bucatarie,dar care in cele din urma a fost repusa eroic de reuma pe timpul comunismului.A doua zi cele doua vecine pleaca impreuna pe drumul bisericii,cu gandul sa se si intoarca inapoi,mari sperante pentru varsta lor.Amandoua au cate un cos cu bunatati care-l duc Preasfintitului preot Leontin,care dupa spusele lor e intruchiparea Sfantului Duh, insa o versiune mai hippie,poarta o barba care-l face sa-l confunzi cu unul din membrii formatiei ZZ-Top.La biserica,mare veselie.Dincolo de faptul ca ar fi sarbatoare,e o noua adunare a femeilor trecute de varste imposibile dar care tin indarjite cu orice posibil de viata,pregatite cu noi barfe din cartier.Toate au venit sa ia lumina,unele mai incercate de viata au venit pregatite de acasa cu becuri si nu cu lumanari.E o adevarata parada de haine de doliu,popa Leontin,aflat in fruntea puhoiului de babe arata ca un adevarat Botezatu,pasind agale,ca pe catwalk in jurul bisericii,cantand "Hristos a inviat din morti".Babele il urmeaza ca niste fane disperate,cu lumanarile aprinse,incercand sa le mentina asa,ca de,daca duci lumina in casa de la biserica iti merge bine tot anul.Mai exact sa duca lumanarea bine aprinsa acasa ca acusica o sa trebuiasca sa o puna pe piept.Unele canta ce canta si popa incercand chiar sa-l acopere sa-si etaleze veritabilele voci de soprane,dar care la varsta in cauza suna mai degraba a cor de tobe de esapament sparte.Printre cantece se mai aud si ultimele noutati in materie de ce a facut vecina,cu cine,cand si mai ales de ce.Coplesite de atata credinta si dragoste fata de cele sfinte,unele mai si lesina,cad peste celalalte surate,aratand ca si un card de gaste proaspat ciupelite.De unde printre versuri pline de duh se mai aude si cate o mama de drac de aia sanatoasa,si alte blasfemii,ca doar asa se face cand cade cineva in fata ta si-ti murdareste cu ceara pretiosii pantofi pe care-i ai de cand te-ai maritat,si in fond asa e crestineste.La auzul a astfel de vorbe,un nou val de lesin si cuvinte de duh se revarsa in marea de babe...